Pe fundal alb apar cinci forme mari, fiecare cu margine neagră groasă. Între ele sunt spații albe. Cea mai mare formă este albastră și se află în stânga. Are marginea superioară rotunjită în mai multe locuri. Zona galbenă se află sus, spre mijloc. Forma verde este alungită și se află sub cea galbenă. În dreapta este o formă mov, aproape verticală. Jos, sub verde și mov, este o formă roz, cu baza rotunjită.
Deasupra zonelor albastră și galbenă sunt două săgeți negre îndreptate în jos. Mai sus se află un mic grup de cinci puncte negre. Nu există nume anatomice sau legendă. Punctele nu sunt însoțite de o explicație; ele nu sunt folosite aici pentru a numi o zonă. Spațiile albe separă desenul în piese și nu reprezintă goluri reale în organ.
Comparată cu o schemă anatomică în vedere laterală, forma albastră poate corespunde lobului frontal, galbenul lobului parietal, verdele lobului temporal și movul lobului occipital. Rozul poate corespunde cerebelului. Asocierea este orientativă, deoarece imaginea este simplificată și nu are etichete. Trunchiul cerebral nu este desenat ca o piesă separată. Culorile ajută la diferențiere; ele nu sunt culorile naturale ale țesuturilor.
Pentru studiu, privește întâi imaginea întreagă. Apoi indică pe rând fiecare formă: „albastru, în stânga”, „galben, sus”, „verde, la mijloc”, „mov, în dreapta”, „roz, jos”. Profesorul poate introduce numele anatomice după identificarea formelor. Elevul poate răspunde prin indicare, cuvinte, semne sau alt mijloc de comunicare folosit la clasă. Se lucrează cu o zonă odată, apoi se compară două zone apropiate.
